Epoca victoriana, a carei nume a fost dat de domnia reginei Victoria a Marii Britanii (1837-1901), a fost perioada care si-a pus cel mai mult amprenta asupra designului interior si a stilului de viata, in special datorita faptului ca oamenii au inceput sa se raporteze tot mai mult la ceea ce ”confortul” locuintei avea sa le ofere.
Poate cea mai importanta schimbare (prin prisma confortului si a igienei personale) a fost data de dezvoltarea bailor - pana in epoca victoriana, igiena era un obicei rezervat celor bogati sau o necesitate impusa de religie sau sanatatea publica. Nevoia de igiena in aceasta perioada era (tot mai) evidenta: orasele s-au aglomerat tot mai mult (odata cu industrializarea), deci riscul de boli si epidemii a dus la necesitatea unor spatii dedicate igienei si ingrijirii personale.
Baia inainte de epoca victoriana
Inainte de epoca victoriana, baile erau rare si foarte simple. Cei care isi permiteau luxul unei bai (amplasate, de obicei, in dormitoare sau in camerele de zi) foloseau bazine portabile sau bazine din lemn, umplute cu apa incalzita la aragaze.
Revolutia industriala a adus imbunatatiri semnificative in ceea ce priveste infrastructura oraselor, lucru ce a favorizat aparitia canalizarii si alimentarii centralizate cu apa. Ca efect, baile au ”capatat” o camera separata, special amenajata pentru igiena, mult mai privata, unde oamenii puteau sa se ingrijeasca fara a fi intrerupti si departe de ochii curiosilor.
Totusi, la inceputul perioadei victoriene, aceste bai erau mai degraba rezervate elitelor, celor care isi permiteau sa isi amenajeze casele; clasa muncitoare inca avea instalatii de igiena rudimentare, iar accesul la o baie proprie era un lux.
Estetica detaliului
Departe de a fi doar un spatiu destinat igienei personale, baia victoriana era un sanctuar gandit cu meticulozitate pentru a reflecta gusturile aristocratice ale vremii. Unul dintre primele lucruri care atrageau atentia era senzatia de spatiu si de echilibru intre lux si intimitate - peretii erau acoperiti cu placi de faianta fin lucrate, in nuante predominante de alb, crem sau albastru, culori care evocau puritatea si curatenia – doua valori de baza ale epocii. De asemenea, motivele decorative gravate pe placi (inspirate din natura) reflectau fascinatia victorienilor pentru detalii complexe si simboluri delicate.
Podelele din baile victoriene erau la fel de impresionante. Modelele geometrice complicate erau extrem de populare in designul pardoselilor, iar mozaicurile colorate formau adevarate opere de arta pe podeaua baii. Aceste detalii decorative nu erau doar pentru a impresiona, ci aveau si rolul de a crea o continuitate estetica intre diferitele elemente ale baii.
Un alt element central al baii victoriene era cada de baie care, in mod frecvent, devenea piesa de rezistenta a incaperii. Aceste cazi freestanding erau realizate din fonta emailata, un material inovator la vremea respectiva, ce permitea combinarea durabilitatii cu un aspect vizual placut. Deseori, cazile erau ridicate pe picioare ornamentale in forma de gheare de leu, un stil specific epocii, care aducea un aer de noblete si gratie in designul general. Acest detaliu nu era doar un simbol al opulentei, ci avea si o functionalitate practica, permitand o curatare mai usoara a podelei sub cada.
Chiuvetele din baile victoriene erau la fel de impresionante ca restul decorului. Acestea erau adesea realizate din portelan de inalta calitate, cu forme fine si detalii ornamentale, iar structurile pe care erau montate chiuvetele erau adesea din fier forjat sau din marmura, adaugand un strat suplimentar de eleganta. Robinetii erau realizati din alama sau bronz, uneori chiar aurite, si aveau forme elaborate, in conformitate cu designul general al spatiului.
Tavanul bailor victoriene era decorat cu stucaturi fine sau chiar picturi murale discrete, dar de efect. In unele cazuri, tavanele erau lasate simple, dar rafinamentul lor era subliniat prin candelabre sau aplice ornamentale, care imprastiau o lumina calda si confortabila in intreaga incapere.
Functionalitatea baii victoriene
In paralel cu imbunatatirile tehnologice, functionalitatea baii victoriene s-a extins si la nivelul organizarii spatiului. Ferestrele mari si ventilatoarele timpurii erau frecvent folosite pentru a asigura circulatia aerului, iar lumina naturala era preferata pentru a crea un spatiu luminos si primitor. Pe langa lumina naturala, baile de lux erau dotate si cu surse artificiale de lumina, cum ar fi lampile cu gaz sau, spre sfarsitul epocii, primele lampi electrice.
Inainte de aparitia toaletelor moderne, oamenii foloseau latrine sau bazine care necesitau curatare manuala frecventa, ceea ce era incomod, dar si periculos pentru sanatate. Odata cu dezvoltarea sistemelor de canalizare, toaletele cu apa curenta au devenit din ce in ce mai comune, amplasate intr-o incapere separata de restul baii sau integrate intr-un spatiu care oferea intimitate.
Functionalitatea baii victoriene a mers insa dincolo de nevoile de igiena. In casele bogate, baile aveau fotolii, scaune confortabile si chiar dulapuri pentru haine, toate pentru a permite proprietarilor sa se relaxeze dupa baie.