Modificarile structurale, necesare sau nu la instalarea cazii freestanding?!

In ultimii ani, in sfarsit baii i s-a acordat atentia cuvenita in amenajare. Departe de functionalitate, baia este incaperea unde ne incepem si ne incheiem ziua, ba chiar refugiul cotidian, departe de agitatia si galagia la birou. 

In cautarea solutiilor creative de amenajare, cu puternic accent pe confort, nu putini sunt proprietarii de locuinte care-si indreapta atentia catre cazile de baie freestanding.  Amplasata parca in mijlocul incaperii ca o ”sculptura”, aceasta s-a transformat intr-un simbol al rafinamentului si confortului, doar ca frumusetea acesteia vine si cu intrebarea daca se impun modificari structurale semnificative la instalarea in baie.

Instalarea unei cazi freestanding nu inseamna doar pozitionarea obiectului sanitar, ci presupune un intreg sistem de suport, alimentare si evacuare a apei. Pentru ca o cada freestanding poate sustine un volum considerabil de apa (uneori chiar si 200–300 de litri), plus greutatea propriu-zisa a materialului din care este construita (acril, alama, fonta, compozit), pardoseala si structura de rezistenta trebuie evaluate cu atentie pentru a preveni deformari, fisuri sau chiar colaps. 

Evaluarea structurii existente: cand este nevoie de consolidare si cand nu

Inainte de a decide pozitionarea si instalarea cazii freestanding, evaluarea atenta a structurii pardoselii si a planseului reprezinta un pas important ce ia in considerare urmatorii pasi:

Inspectie vizuala si verificarea documentatiei existente

Primul pas este inspectia vizuala a zonei unde urmeaza sa fie amplasata cada. Se vor cauta urme de crapaturi, alunecari de placaje ceramice, denivelari sau semne de mucegai si condens, semne ale unor probleme de umiditate preexistente. In cladirile noi (de pana in 10–15 ani) exista documentatie tehnica detaliata, iar constructorul initial poate furniza datele despre capacitatea portanta.

Determinarea capacitatii portante a pardoselii

O cada freestanding obisnuita, din acril sau compozit, poate cantari intre 30 si 100 kg goala si poate ajunge la 250–350 kg atunci cand este plina cu apa. Daca structura de beton are, de exemplu, grosimea de 12 cm si nu are o rezistenta minima C20/25 pot aparea suprasarcini. 

Un inginer de rezistenta va recomanda efectuarea unui test cu sarcina: plasarea unui sac de nisip care imita greutatea viitoarei cazi si masurarea eventualelor tasari sau fisuri. Alternativ, se poate apela la un rebound hammer test pentru a evalua rezistenta la compresiune a betonului existent. Daca rezultatele indica o rezistenta sub cifrele recomandate (in jur de 20–25 MPa), proiectul va necesita consolidare.

Starea planseului din lemn sau cu structuri traditionale

In cladirile vechi, mai ales la casele cu plansee din grinzi de lemn sau peste care s-au montat OSB si placi ceramice, capacitatea portanta este mult mai redusa si distributia sarcinii este inegala. 

In astfel de situatii, consolidarea este aproape intotdeauna necesara: fie prin inlocuirea grinzilor de lemn cu grinzi laminate multicura (LVL), fie prin suprabetonarea planseului cu o placa de beton armat de minim 6–8 cm grosime, incorporata cu plasa sudata. 

Rolul inginerului si al specialistilor in constructii

Chiar si atunci cand pare ca “nu sunt probleme”, consultarea cu un inginer structural si cu un instalator autorizat de Cadastru si Autoritatea pentru Siguranta la Utilajele Sub Presiune (in cazul echipamentelor de hidromasaj) este indispensabila. 

Ei vor intocmi un raport tehnic care include masuratori exacte, puncte de verificare si recomandari de interventie. In plus, orice modificare a structurii de rezistenta intra sub incidenta autorizatiei de construire (chiar daca este doar o consolidare interna a beciului tehnic), iar lipsa unui aviz poate atrage sanctiuni si probleme la revanzarea sau renovarea ulterioara a imobilului.

Modificari de pardoseala si sistem de evacuare

Primul punct de atentie este pozitionarea scurgerii: spre deosebire de o cabina de dus, care poate folosi un canal lateral sau un rigola in perete, cada freestanding necesita un punct de evacuare exact sub bazin. Asta inseamna ca traseul tevilor trebuie redesenat, uneori chiar de la zero, pentru a veni la verticala sub cada, astfel incat apa sa curga fara obstacole. 

Demontarea unui strat de gresie si a sapei initiale devine inevitabila, pentru a facilita montarea noilor tevi cu diametrul si panta corecte — de minimum 1–2% catre gura de scurgere — si pentru a evita instalarea de coturi multiple care, pe termen lung, pot favoriza blocaje si acumulari de reziduuri.

In cazul bailor vechi, unde pardoseala este formata dintr-o combinatie de sipci, placaj si placi ceramice, aceasta operatiune cere o atentie deosebita: dupa demontarea finisajelor, structura de lemn sau OSB trebuie inspectata, iar daca prezinta urme de umiditate sau slabire, se va inlocui cu un strat de beton armat sau placa ciment speciala, rezistenta la apa. Astfel se creeaza o baza solida si impermeabila pentru noul sistem de scurgere. In paralel, se poate folosi o membrana hidroizolanta flexibila, aplicata direct pe stratul suport, care previne infiltratiile si protejeaza atat materialul de constructie, cat si finisajul final.

Instalatiile sanitare si electrice

Pe langa adaptarile pentru apa menajera, cazile freestanding moderne pot veni echipate cu sisteme de hidromasaj, lumini LED integrate, Bluetooth, chromoterapie si alte optiuni care adauga plus-valoare experientei utilizatorului. 

De aceea este nevoie de prize si circuite separate, de protectie la umiditate si de un tablou electric dimensionat corespunzator. Aici, eventualele modificari structurale pot insemna ruperea peretilor, adaugarea de doze electrice suprapuse si trecerea cablurilor prin canalizare speciala, precum si instalarea de intrerupatoare conforme cu normele de protectie IP.